1 mai cu dor de munca

Inca o sarbatoare petrecuta acasa.de data asta e vorba de muncitorescul 1 mai.oamenii sarbatoreau ziua asta cu gratare, pe la munte, pe la mare si prin cluburi deschise pana dimineata.azi, cand munca e o dorinta aproape imposibila, petrecerile se tin in mediul locuintei si cu o forma de disperare care musteste, se simte, dar inca e ascunsa.dar e disperarea asta justificata?ani de zile ne plangeam de munca, de dominanta workolica a societatii, de nevoia de bani pentru o viata dusa nu la nivelul aspiratiilor noastre, ci ca sa fim la acelasi nivel, ori mai sus, decat prietenii nostri, colegii sau vecinii nostri.iar acum ce facem?disperam in case ca nu putem merge la munca si urlam ca se duce economia lumii naibii si nu vom mai avea acces la bunuri de fite in lipsa banilor.

realitatea e intr-adevar dura pentru majoritatea oamenilor.pentru ca aspiratiile au fost consumeriste, dorintele muritoare si realizarile comune.nu ne-am dorit liniste pentru ca aceasta nu se obtine prin bunuri acumulate in cantitati industriale si neaparat sa fie si ultimul model.linistea vine din propriul sine, un sine impacat cu modul de viata ales, acel sine care vrea sa intelegem rostul vietii.dar noi, oamenii, am ales altceva si acum simtim ca ne-a fugit pamantul de sub picioare si suntem in pom, iar pomul in aer.zilele acestea parca se intampla o minune.am inceput sa avem dorinte simple ca mersul pe strada, staul pe o banca in parc, o zi de munca normala, o cina linistita la restaurant.dar cat va tine?cat timp ne vom dori asemenea obiective simple si realizabile?dupa trecerea crizei vom afla daca am inteles ceva din viata traita in vremuri de pandemie.

daca se intorc vremurile, de pana la inceputul anului 2020, lumea va reveni stralucitoare, dar banala, fara fond.daca am invatat ceva atunci pamantul va deveni un loc mai bun.depinde ce ne dorim?pandemia ne-a oferit o oportunitate, ne-a dat posbilitatea sa alegem ce oameni vrem sa fim.reali sau superficiali?o dilema simpla, dar a carei alegere decide in ce lume vor trai urmasii nostri.dar, oare, ne intereseaza asta? sau ne pasa doar de viata noastra fitoasa si invidiata intr-o lume in care chiar noi invidiam pe altcineva pentru masina, casa, iubita, bani si alte fleacuri moderne.nu-i asa ca asta e cel mai tare 1 mai?

This entry was posted in vineri. Bookmark the permalink.

Leave a Reply