Democrația a pierdut lupta cu viața!

Democrația a murit?

Claro que si! Deocamdată nu este trist, este doar adevarat, și-a dat neprevăzutul sfârșit în ziua în care pământul de la est la vest și de la sud la nord a intrat, la ordin politic, în carantină. Aproape 8 miliarde de suflete au reacționat ca pe front și s-au supus liderilor care le-au ordonat un sec “marș acasă!”.

Oameni dragi, pe vremuri, în timpul epocii de aur, circula o vorba cu tâlc: “ordinele nu se discută, se execută!”, era valabilă în cazul armatei, dar oamenii au extins aria pentru că, pe vremea aceea, părea mai degrabă o atenționare să nu te opui regimului că sfarșești mort, dacă ai chef de discuții umaniste, socialismul în care libertatea și orice altceva nu existau ca să terminăm cu prostiile, a murit primul și democrația părea că visul unora a devenit realitatea tuturor, dar ce te faci cu atâta libertate, cu atâtea drepturi, cu atâția oameni critici pe noile fronturi civice deschise pe rețelele sociale?  Cumva trebuie să oprești această revărsare de libertate în toate coțurile pământului. Serviciile secrete nu mai fac față, indiferent de sumele investite, salariile enorme și personalul multiplicat ca la xerox, oamenii au devenit prea atenți la afacerile și comportamentul statului, iar “chemarea la revoluție” nu mai are nevoie astazi de televiziuni pentru că facebook-ul,  twitter-ul și whatsApp-ul sunt imbatabile în a strânge oameni în stradă, a-i înarma pentru luptele cu polițiștii și nici nu pot fi controlate.

Ce faci atunci, ca stat sau ca guvern mondial (paralel), să ai controlul planetei? Ai nevoie de o criză care să-ți justifice măsurile pentru că dacă forțezi sah-mat-ul, fără argumente imbatabile, riști o revoluție, iar revoluțiile nu au o traiectorie previzibilă, o pot lua razna oricand, dovadă e istoria că nu le poți ciunti oamenilor drepturile naturale, dar parcă cu amenințarea morții, raspandită de un virus călare pe un liliac  fugit din china comunistă, mai ai o șansă să-i supui pe cei mai mulți.

Pandemie sau nu, habar nu am, dar cei de sus au speculat momentul, îl vor exploata în continuare la maximum. Vor  anunța măsuri tot mai ciudate și vor angaja analiști care să-i ajute să evalueze gradul de suportabilitate umană a unor condiții inumane.

Cât suportăm și cum reacționăm la deciziile lor, dar de ce am suporta orice? În noile condiții de viață, ce rost mai are că avem UE, NATO, avioane cu reacție, rachete spațiale (tocmai a plecat una în spațiu), mașini, restaurante, resorturi de lux sau doar all-inclusive, munți, văi și mări, muzee , Niagara, Himalaya și Drumul mătăsii sau El Camino? Nici un sens nu mai au când statul te închide în casă, întâlnirile sunt pe Zoom, școlile on-line, dezinfectanții sunt preocuparea fiecărei zile, iar ieșitul la magazin este ca o probă pentru filmul Zorro. Viața mai are puține motivații și acestea sunt azi incredibile: răzbunarea pe China, supermarket-urile, on-line-ul, amenzile autorităților și distanțarea socială care, dacă respecți ordinele, te lasă cu generozitate să te apropii la doar 2 metri de fata cu care mergi la mare, iar la restaurant numai 1,5 metri te țin departe de iubirea vieții tale. Adio romantism pe plajă, adio gesturi tandre în public. Vom fi toți ca fetele de  la pension, aflate acolo ca să se pregătească de școala vieții, doar că, de data aceasta, lecțiile nu vor fi complete, de stil și comportament în societate, vor fi numai cursuri  de supunerea și cumințenia în fața puterii, dacă suntem cuminți primim voie să ieșim la restaurant sau în parc, din când în când.

E cert că viața nu mai are indice de calitate, acea calitate pentru care s-a tot luptat progresul de câteva mii de ani, acum confortul se traduce printr-o casă care să-ți ofere un mediu sigur, poate plăcut dacă ai posibilități financiare, să ai ce găti, un job fără birou, o singură adresă, un tip este suficient să nu stai singur că-ți vin idei că libertatea, drepturile omului, obligațiile guvernanților, transparența sau protecția socială, și ieși în stradă în stil american să afli cine are și de ce dreptul să te ucida!

Inclusiv la propriu, viața nu mai e ce a fost, dar oamenii au ramas la fel, toată mancarea e proastă, băutura e rea, țigările ucid, statul te vrea tâmpit, aerul e impur, pădurile goale, apele uzate, hainele prea scumpe, pantofii prea scorțosi, orașele prea urbane, satele prea rurale, ghețarii se topesc, vremea e imprevizibilă, natura răzbunatoare, sportul e noua variantă a temelor pentru acasa, petrolul o nenorocire, diamantele o nălucire, viața frumoasă de familie o himeră și democrația a murit! În aceste condiții mai că-ți vine să pleci de pe pământ dar, după cum spune o reclamă de la un film pe Netflix, dacă oamenii ajung în spatiu vor distruge și spațiul așa cum au distrus pământul și se pare că ajung rapid, foarte rapid, cei mai “buni” dintre pamanteni.

Așa că, noi cei mulți, vom rămâne pe pământ (Elon Mask s-ar putea să plece dacă n-a plecat deja, vezi mai sus, cu fiul sau cu nume de problema matematica), vom avea de ales între a ne conduce gașca lui Bill Gates sau alt șef de organizație secretă și a ne reaminti că suntem oameni și că oamenii chiar și mor pentru libertate, democrația a pierdut lupta cu viața, dar oamenii încă nu, și printre ei se află și cei care ne vor salva viitorul, vor inventa o nouă teorie sociala, un nou concept de life și new democrația, pentru că de sus nu va veni nici un ajutor. Pământul abia se mai vede din spațiu din cauza noastră, iar de la înalțimea LUI sunt convins că Dumnezeu nu-l mai vede deloc, ne-a lăsat singuri pe pământ cu liberul arbitru și cu accesul la rațiune printr-o ușa pe care unii au scris mare și apasat: NO ENTRY.

This entry was posted in Duminica, Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply