pandemia nu schimba oamenii.ii incurca!

pandemia nu a schimbat nimic.esential ramanem la fel.oameni cu bune si mai ales cu rele.viata nu mai tine cont de pandemie, ci de nevoi.am crezut ca dupa atatea zile singure fiecare om va aprecia nevoia de celalalt.dar…ce urmeaza?e intrebare care ma roade, care ma macina si ma pune pe ganduri.am 50 de ani, jumatate de secol de experimente si nu mai inteleg nimic din viata.tot ce simt pare gresit, tot ce-mi doresc pare depasit, toate  aspiratiile eronate.a fost o vreme cand credeam ca eu gresesc.dar azi nu mai cred asta.orice om poate ai trebuie sa fie aparte.nu am de ce manca ce-i place altuia, nu am de ce trai dupa criteriile altuia, nu am de ce sa evit greselile mele.nu am de ce sa nu fiu eu ca sa fiu ca altii.

viata vine si pleaca.e importanta sa realizezi ce-ti doresti si ce faci.dar dorintele sunt dependente de alti oameni si atunci trebuie sa alegi.alegi si poti gresi, accepti orice si nu traiesti.e complicat, dar asta a fost cea mai mare smecherie a lui Dumnezeu. sa ne dea dreptul alegerii.cine suntem noi?ce vrem de la viata?ce alegem?aproape 8 miliarde de oameni, aproape 8 miliarde de raspunsuri.ce vreau eu nu vrei si tu.ce alegi tu nu-mi place mie.eu vreau totul, tu crezi ca oferi totul, dar, de fapt, oferi ramasite din viata ta si crezi ca asta ajunge.pamantul trebuia sa fie raiul pentru oameni, dar a devenit iadul. aici se intampla toate dramele.cand vom intelege asta vom afla de ce existam si vom invata ca fiecare om este definit, numai si numai, de relatia cu macar inca un om.

iubesti si nu esti inteles, urasti si toti cred ca stiu de ce.senzatiile se amesteca, timpul curge, Dumnezeu rade de oameni si oamenii cred ca El poate fi pacalit asa cum se pacalesc intre ei.idealul uman s-a modificat, aspiratiile s-au transformat in bunuri de larg consum, sa visezi la viata ca la inceputurile lumii pare o nebunie, iar sa-ti petreci timpul pe pamant cu acelasi om nu se mai poate.viata nu s-a schimbat. e tot scurta, dura si frumoasa, dar omul vrea altceva decat sa o inteleaga, accepte si defineasca.omul vrea fleacuri, margele, oglinzi(retelele sociale) si iluzia ca a trait.intre ce a fost lumea si ce a devenit exista numai dorintele oamenilor.acestea s-au schimbat.la inceput morala si credinta faceau toti banii.acum toti banii iti dicteaza valorile.banii pe cre ii ai, pe care ii visezi, pentru care faci orice.nu-ti mai doresti liniste  si meditatii pentru ca in aceste stari nu ai nevoi materiale.nu mai vrei sa stai cu doar cu un om pentru ca asta e semn de plictiseala si de neputinta.intre  o viata de aici placuta si o viata de apoi in Rai alegi pamantul.

oamenii stau singuri in case o gramada. e semn de independenta, de putere.dar cand au fost oamenii singuri?niciodata.omul are nevoie de alt om(altfel eram toti unisex) si oamenii au nevoie de Dumnezeu.pandemia era un moment zero, dar nu a restructurat nimic.ne-am revenit, suntem la fel, aveam aceleasi pofte.pandemia nu a reusit transformarea oamenilor, a reusit sa ii incurce si nu le-a schimbat modul de viata.a oprit doar oamenii in loc, dar nu si universul.am ramas la fel, iubim banii si porcariile, satisfacerea orgoliilor.am invatat lectia ca” trebuie sa ma iubesc doar pe mine insumi” mai mult decat pe oricine si nu mai vream sa invatam si altceva.ce schimbare mai mare de mentalitate decat asta?nu exista niciuna mai clara.pe vremuri ideea era sa-ti iubesti aproapele, azi esti definit de iubirea de sine.ciudat mai e omul pana la urma.de la generozitate la egoism i-au trebuie doar cateva mii de ani.si drumul inapoi nu il mai face nimeni.asta se vede in aglomeratiile urbane.toti au plecat de la sat la oras si nu mai vor pe ulita pentru ca bulevardul e luminat “al giorno”.

vremurile ne-au scos in balcoane, aplaudam medicii, apreciem sponsorii, criticam statul, dar totul face parte din falsa dezvoltare personala. mimam suferinta pentru aproape, altruismul, implicarea. o facem pentru imagine.soarta omenirii s-a decis in fiecare dintre noi.cand am ales ca eu sunt mai important decat tine, cand fiul a devenit mai tare ca tatal, cand fiica merita mai mult decat mama, cand sotia e mai presus de sot sau cand sotul isi face dreptate cu mana lui, iar copiii par un chin pe lume.rosturile lumii s-au metamorfozat, metafizica e alta, credintele diferite.suntem, declarativ, independenti  si asta dicteaza directia.dar asa cum spuneam, altadata, sensul e bun, directia e gresita.nu mai putem spune ce gandim pentru ca oamenii se supara.adevarul nu mai e subiect de discutie, adevarul este motiv de suparare.sa vrei mai mult ca sentimente e inuman.sa vrei totul ca si putere si finante e perfect uman.nimic nu mai e ce a fost.pe vremuri traiai 50-60 de ani.era o viata lunga si plina.aveai timp.azi se traieste mult mai mult, 80 ani barbatii si 83 de ani femeile, dar pare o viata scurta.am citit undeva, despre viata  unui om, ca a trait o suta de ani, dar nu a trait destul sa spuna ce stie. relevant.exista mai mult timp la dispozitia noasta.degeaba. suntem mereu ocupati. prea ocupati ca sa traim frumos.

suntem multi, suntem miliarde de creiere si tot ce e original pe lume s-a inventat pe vremuri.asta spune totul despre lumea noastra.stiinta ne ameninta cu mii de descoperiri miraculoase zilnic si ne lasa de izbeliste in fata unui coronavirus banal, oamenii spun ca sunt puternici si se cred buricul pamantului, dar acelasi coronavirus ii determina sa se ascunda in case.toti vrem familii insa alegem sa locuim singuri.asta e omenirea?asta era obiectivul societatii contemporane?habar nu am.vroiam atat de multe si m-am ales cu atat de putine… multa vreme m-am speriat ca nu sunt inteles.acum sunt linistit.nu ai de ce sa te nelinistesti pentru ca daca te intelege toata lumea esti ca toata lumea si asta nu e bine.nu merita sa traiesti identic viata altor 8 miliarde de oameni.vreau mai mult?asta e cert.voi obtine?asta e incert.dar macar cred ca se poate.si sper ca macar eu sa il gasesc pe celalalt om.ca viata mea sa semene putin cu viata de la inceputurile lumii.asta chiar pare un vis! dar cui nu-i place sa viseze?

 

Posted in Duminica | Leave a comment